DISPARÍȚIE,dispariții, s. f. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; făptui de a înceta să mai existe, să mai trăiască. ◊ Loc. vb. A fi pe cale (sau în curs) de dispariție = a fi pe punctul de a dispărea. – Din fr. disparition. (Sursa: DEX '98 )
DISPARÍȚIEs.f. Faptul de a dispărea; pieire, stingere; moarte. ◊ A fi pe cale de dispariție = a dispărea încetul cu încetul. [Gen. -iei, var. disparițiune s.f. / cf. fr. disparition]. (Sursa: DN )
DISPARÍȚIEs. f. faptul de a dispărea; pieire, stingere; moarte. (< fr. disparition) (Sursa: MDN )
DISPARÍȚIE s. 1. pieire, (fam. fig.) evaporare, volatilizare. (dispariția cuiva fără urmă.)2. v. moarte. 3. (fig.) moarte. (dispariția vegetației în timpul iernii.)4. cădere, suprimare, (înv.) supresiune. (dispariția vocalelor finale.)5. v. încetare. 6. încetare, trecere. (dispariția durerii.) (Sursa: Sinonime )
Dispariție ≠ apariție (Sursa: Antonime )
disparíție s. f. (sil. -ți-e), art. disparíția (sil. -ți-a), g.-d. art. disparíției; pl. disparíții, art. disparíțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
DISPARÍȚIE ~if. Faptul de a dispărea (din viață din fața ochilor, din actualitate). [Art. dispariția; G.-D. dispariției; Sil. -ți-e] /<fr. disparition (Sursa: NODEX )
