DISOREXÍE s.f. (Med.) Perturbare a poftei de mâncare. [Gen. -iei. / < fr. dysorexie, cf. gr. dys – dificil, orexis – poftă]. (Sursa: DN )
DISOREXÍE s. f. perturbare a poftei de mâncare; inapetență. (< fr. dysorexie) (Sursa: MDN )
| disorexie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | disorexie | disorexia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | disorexii | disorexiei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | disorexie, disorexio |
| plural | — |
