DISOCIÉRE, disocieri, s. f. Acțiunea de a (se) disocia și rezultatul ei; disociație. [Pr.: -ci-e-] – V. disocia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DISOCIÉRE s.f. Acțiunea de a disocia și rezultatul ei; disociație. ♦ Proces de separare a atomilor sau a grupurilor de atomi din moleculă. ♦ (Fiziol.) Rupere a unității și echilibrului dintre al doilea și primul sistem de semnalizare, pe de o parte, și primul sistem și activitatea centrilor subcorticali, pe de alta. [Pron. -ci-e-. / < disocia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DISOCIÉRE s. disociație. (O ~ necesară.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Disociere ≠ asociere (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

disociére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. disociérii; pl. disociéri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DISOCIÁ, disociez, vb. I. Tranz. 1. (Chim.) A scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar și reversibil o combinație. ◊ Refl. Atomii se disociază. 2. A despărți, a separa, a delimita între ele noțiuni, probleme, idei care formează de obicei un ansamblu unic. [Pr.: -ci-a] – Din fr. dissocier, lat. dissociare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DISOCIÁ ~éz tranz. 1) (corpuri, substanțe) A face să se disocieze. 2) (pro-bleme, idei) A despărți, făcând o delimitare riguroasă. [Sil. -ci-a] /<fr. dissocier, lat. dissociare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE DISOCIÁ se ~áză intranz. (de-spre corpuri, substanțe) A se separa în părțile asociate; a se desface în părțile componente; a se descompune; a se dezasambla; a se dezagrega; a se desface. [Sil. -ci-a] /<fr. dissocier, lat. dissociare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DISOCIÁ vb. I. tr. A descompune o moleculă în atomi sau în grupuri de atomi. ♦ (Fig.) A despărți, a separa. [Pron. -ci-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dissocier, cf. lat. dissociare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DISOCIÁ vb. I. tr., refl. (despre molecule) a (se) scinda reversibil în molecule mai simple sau în ioni; (despre combinații) a (se) descompune temporar. II. tr. a despărți, a separa (noțiuni, probleme etc.). (< fr. dissocier, lat. dissociare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DISOCIÁ vb. a disjunge. (A ~ un aspect al problemei.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A (se) disocia ≠ a (se) asocia (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

disociá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. disociéz, 3 sg. și pl. disociáză, 1 pl. disociém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. disociéze; ger. disociínd (sil. -ci-ind) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard