DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază. [Pr.: -ci-a-] – Disocia(t) + suf. -iv. (Sursa: DEX '98 )
DISOCIATÍV, -Ă adj. Care disociază. [< disocia + -(t)iv]. (Sursa: DN )
DISOCIATÍV, -Ă adj. care disociază. (< disocia + -/t/iv) (Sursa: MDN )
Disociativ ≠ asociativ (Sursa: Antonime )
disociatív adj. → sociativ (Sursa: Ortografic )
DISOCIATÍV ~ă (~i, ~e) Care disociază. /v. a disocia (Sursa: NODEX )
| disociativ adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | disociativ | disociativul | disociativă | disociativa |
| plural | disociativi | disociativii | disociative | disociativele |
| genitiv-dativ | singular | disociativ | disociativului | disociative | disociativei |
| plural | disociativi | disociativilor | disociative | disociativelor |
| vocativ | singular | disociativule | disociativo |
| plural | disociativilor | disociativelor |
