DISLÉXIC, -Ă, dislexici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de dislexie. – Din fr. dyslexique. (Sursa: DEX '98 )
DISLÉXIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de dislexie. [< fr. dislexique]. (Sursa: DN )
DISLÉXIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dislexie. (< fr. dyslexique) (Sursa: MDN )
disléxic adj. m., pl. disléxici; f. sg. disléxică, pl. disléxice (Sursa: Ortografic )
| dislexic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dislexic | dislexicul | dislexică | dislexica |
| plural | dislexici | dislexicii | dislexice | dislexicele |
| genitiv-dativ | singular | dislexic | dislexicului | dislexice | dislexicei |
| plural | dislexici | dislexicilor | dislexice | dislexicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
