DISJUNCTÓR, disjunctoare, s. n. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DISJUNCTÓR s.n. Dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. disjoncteur]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DISJUNCTÓR s. n. dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. (< fr. disjoncteur) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

disjunctór s. n. (sil. -junc-), pl. disjunctoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DISJUNCTÓR ~oáre n. Dispozitiv acționat automat sau prin comandă și folosit la întreruperea unui circuit electric în caz de supratensiune sau de supraintensitate. /<fr. disjuncteur (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

conjunctór-disjunctór s. n. (sil. -junc-), pl. conjunctoáre-disjunctoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard