DISJÚNCT, -Ă, disjuncți, -te, adj. (Rar) Disjunctiv. ◊ (Mat.) Mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun. – Din lat. disjunctus. Cf. fr. disjoint. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DISJÚNCT, -Ă adj. Disjunctiv. ◊ (Mat.) Mulțimi disjuncte – mulțimi care nu au elemente comune. [Cf. it. disgiunto, fr. disjoint, lat. disiunctus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DISJÚNCT, –Ă adj. despărțit, separat. ◊ (mat.) mulțimi disjuncte = mulțimi care nu au nici un element comun; (muz.) trepte disjuncte = trepte ale gamei care nu se succed imediat. (>lat. disiunctus; după fr. disjoint) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DISJÚNCT adj. v. disjunctiv. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

disjúnct adj. m., pl. disjúncți; f. sg. disjúnctă (sil. -junc-), pl. disjúncte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard