DISFONÍE, disfonii, s. f. (Med.) Alterare a vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor laringieni sau ale unor centri nervoși superiori. – Din fr. dysphonie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DISFONÍE s.f. Tulburare a vorbirii fie prin alterarea unor centri nervoși, fie prin rănirea aparatului fonator. ♦ Modificare a timbrului și a intensității vocii; răgușeală. [Gen. -iei. / < fr. dysphonie, cf. gr. dys – dificil, phone – sunet]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DISFONÍE s. f. modificare (temporară) a timbrului și a intensității vocii; răgușeală. (< fr. dysphonie, gr. dysphonia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DISFONÍE s. v. răgușeală. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

disfoníe s. f. (sil. mf. dis-) → fonie (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard