DISFAGÍE, disfagii, s. f. (Med.) Dificultate în înghițirea alimentelor. – Din fr. dysphagie. (Sursa: DEX '98 )
DISFAGÍE s.f. Greutate la înghițit. [Gen. -iei. / < fr. dysphagie, cf. gr. dys – dificil, phagein – a mânca]. (Sursa: DN )
DISFAGÍE s. f. dificultate în deglutiție. (< fr. dysphagie) (Sursa: MDN )
disfagíe s. f. (sil. dis-), art. disfagía, g.-d. disfagíi, art. disfagíei (Sursa: Ortografic )
| disfagie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | disfagie | disfagia |
| plural | disfagii | disfagiile |
| genitiv-dativ | singular | disfagii | disfagiei |
| plural | disfagii | disfagiilor |
| vocativ | singular | disfagie, disfagio |
| plural | disfagiilor |
