DISESTEZÍE s.f. Alterare a sensibilității. [Gen. -iei. / < fr. dysesthésie, cf. gr. dys – dificil, aisthesis – sensibilitate]. (Sursa: DN )
DISESTEZÍE s. f. alterare a sensibilității. (< fr. dysesthésie) (Sursa: MDN )
disestezíe s. f. (șil. mf. dis-) → estezie (Sursa: Ortografic )
| disestezie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | disestezie | disestezia |
| plural | disestezii | disesteziile |
| genitiv-dativ | singular | disestezii | disesteziei |
| plural | disestezii | disesteziilor |
| vocativ | singular | disestezie, disestezio |
| plural | disesteziilor |
