DISEMINÁRE,diseminări, s. f. Împrăștiere, răspândire (în toate părțile). ◊ Spec. Răspândire pe cale naturală a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor. ◊ Răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli. – După fr. dissémination. (Sursa: DEX '98 )
DISEMINÁREs.f. Acțiunea de a disemina; răspândire, împrăștiere (spec.) împrăștiere pe pământ a semințelor ajunse la maturitate; diseminație; răspândire în organism a agenților unei boli. ♦ (Petr.) Modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ. [< disemina]. (Sursa: DN )
DISEMINÁREs. f. 1. acțiunea de a disemina. 2. împrăștiere naturală a semințelor ajunse la maturitate; diseminație. 3. răspândire în organism a agenților unei boli. 4. modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ. (< disemina) (Sursa: MDN )
DISEMINÁRE s. v. împrăștiere, propagare, răspândire. (Sursa: Sinonime )
disemináre s. f., g.-d. art. diseminării; pl. diseminări (Sursa: Ortografic )
DISEMINÁ,diseminez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrăștia (în toate părțile), a (se) risipi. – Din diseminare (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
DISEMINÁRE ~ărif. 1) bot. Răspândire naturală a semințelor. 2) min. Felul cum sunt repartizate mineralele într-un zăcământ. 3) med. Răspândire a agenților unei boli în organism. /<fr. dissémination (Sursa: NODEX )
DISEMINÁvb. I. tr. A răspândi, a împrăștia încoace și încolo, a risipi. [P.i. -nez. / < fr. disséminer, lat. disseminare]. (Sursa: DN )
DISEMINÁvb. tr. a răspândi, a împrăștia. (< fr. disséminer, lat. disseminare) (Sursa: MDN )
DISEMINÁ vb. v. împrăștia, propaga, răspândi. (Sursa: Sinonime )
diseminá vb., ind. prez. 1 sg. diseminéz, 3 sg. și pl. disemineáză (Sursa: Ortografic )
