DISCURSÍV, -Ă,discursivi, -e, adj. 1. Care deduce prin raționament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecând prin mai multe etape sau operații preliminare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. 3. Care nu se supune unei continuități riguroase. – Din fr. discursif, lat. discursivus. (Sursa: DEX '98 )
DISCURSÍV, -Ăadj. Care trece de la o idee la alta prin raționament. ♦ Care ține de o controversă, de o discuție. ♦ (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. ♦ (Făcut) prin discursuri; declarativ. [Cf. fr. discursif, it. discorsivo]. (Sursa: DN )
DISCURSÍV, -Ăadj. 1. (despre cunoaștere, gândire) care deduce o idee din alta prin raționament. 2. (despre memorie) care se dispersează. ◊ care nu se supune unei continuități riguroase. 3. (despre vorbire) care se întinde prea mult; declarativ. (< fr. discursif, lat. discursivus) (Sursa: MDN )
discursív (care deduce o idee din alta prin raționament) adj. m., pl. discursívi; f. sg. discursívă, pl. discursíve (Sursa: Ortografic )
DISCURSÍV ~ă (~i, ~e) Care se bazează pe raționament logic; dedus pe baza unei serii de judecăți succesive. Cunoaștere ~ă. /<fr. discursif, lat. discursivus (Sursa: NODEX )
