DISCÚLPĂ s.f. (Italienism) Dezvinovățire; lipsă de vină. [< it. discolpa]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DISCÚLPĂ s. f. dezvinovățire. (< it. discolpa) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

discúlpă s. f., pl. discúlpe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DISCULPÁ, discúlp, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din fr. disculper. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DISCULPÁ discúlp tranz. 1) (persoane) A face să se disculpe; a dezvinovăți; a dezvinui; a justifica. 2) (acuzati) A scoate din culpă; a recunoaște ca fiind nevinovat; a dezvinovați; a dezvinui; a justifica. /<fr. disculper (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE DISCULPÁ mă discúlp intranz. A-și demonstra nevinovăția; a se dezvinovăți; a se dezvinui; a se justifica. /<fr. disculper (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DISCULPÁ vb. I. tr., refl. A (se) dezvinovăți, a se justifica. [P.i. discúlp, 3,6 -pă. / < fr. disculper]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DISCULPÁ vb. tr., refl. a (se) dezvinovăți, a (se) justifica. (< fr. disculper) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DISCULPÁ vb. v. dezvinovăți. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A se disculpa ≠ a se inculpa (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

disculpá vb., ind. prez. 1 sg. discúlp, 3 sg. și pl. discúlpă; conj. prez. 3 sg. și pl. discúlpe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard