DISCROMATÓP, -Ă, discromatopi, -e, s. m. și f. (Med.) Suferind de discromatopsie. – Din fr. dyschromatope. (Sursa: DEX '98 )
DISCROMATÓP, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de discromatopsie. [< fr. dyschromatope]. (Sursa: DN )
DISCROMATÓP, -Ă s. m. f. discromatopsic. (< fr. dyschromatope) (Sursa: MDN )
discromatóp s. m., adj. m., pl. discromatópi; f. sg. discromatópă, pl. discromatópe (Sursa: Ortografic )
| discromatop substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | discromatop | discromatopul | discromatopă | discromatopa |
| plural | discromatopi | discromatopii | discromatope | discromatopele |
| genitiv-dativ | singular | discromatop | discromatopului | discromatope | discromatopei |
| plural | discromatopi | discromatopilor | discromatope | discromatopelor |
| vocativ | singular | discromatopule | discromatopo |
| plural | discromatopilor | discromatopelor |
