DISCRIMINÁRE,discriminări, s. f. Acțiunea de a discrimina și rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuată între mai multe elemente. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate. ♦ Discriminare rasială = segregație. – După fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis. (Sursa: DEX '98 )
DISCRIMINÁREs.f. Separare, deosebire, discernere. ◊ Discriminare rasială = supunerea cetățenilor de o anumită rasă la tratamente deosebite, la persecuții; discriminație. [< discrimina]. (Sursa: DN )
DISCRIMINÁREs. f. 1. separare, deosebire, distincție netă între mai multe elemente. 2. diferențiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populației unei țări, pentru o organizație sau pentru unele țări față de altele. (< discrimina) (Sursa: MDN )
DISCRIMINÁRE s. 1. v. deosebire. 2.discriminare rasială v. segregație rasială. (Sursa: Sinonime )
discrimináre s. f., g.-d. art. discriminării; pl. discriminări (Sursa: Ortografic )
DISCRIMINÁ,discriminez, vb. I. Tranz. (Rar) A separa, a face deosebire, a face distincție, a distinge. – Din lat., it. discriminare, fr. discriminer. (Sursa: DEX '98 )
A DISCRIMINÁ ~éztranz. (persoane) A lipsi de egalitate în drepturi; a limita în drepturi (în comparație cu ceilalți cetățeni). /<lat., it. discrimare, fr. discriminer (Sursa: NODEX )
DISCRIMINÁvb. I. tr. A separa, a face deosebire, a distinge. [< lat. discriminare, cf. it. discriminare, fr. discriminer]. (Sursa: DN )
DISCRIMINÁvb. tr. a face o discriminare. (< fr. discriminer, lat., it. discriminare) (Sursa: MDN )
DISCRIMINÁ vb. v. deosebi. (Sursa: Sinonime )
discriminá vb., ind. prez. 1 sg. discriminéz, 3 sg. și pl. discrimineáză (Sursa: Ortografic )
