DISCIPLINÁT, -Ă, disciplinați, -te, adj. Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii, care manifestă spirit de disciplină. – V. disciplina. Cf. fr. discipliné. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DISCIPLINÁT adj. ordonat, regulat. (Duce o viață ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Disciplinat ≠ nedisciplinat (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DISCIPLINÁ ~éz tranz. A face să se disciplineze. /<fr. discipliner (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE DISCIPLINÁ mă ~éz intranz. Ase obișnui cu disciplina; a căpăta spirit de disciplină. /<fr. discipliner (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DISCIPLINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DISCIPLINA și A SE DISCIPLINA. 2) Care vădește spirit de disciplină. /v. a (se) disciplina (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DISCIPLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. [Cf. fr. discipliner, it. disciplinare, lat. disciplinari]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DISCIPLINÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. (< fr. discipliner, lat. disciplinari) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

discipliná vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. disciplinéz, 3 sg. și pl. disciplineáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard