DISARTRÍE, disartrii, s. f. (Med.) Articulare defectuoasă a cuvintelor. – Din fr. dysarthrie. (Sursa: DEX '98 )
DISARTRÍE s.f. (Med.) Articulare defectuoasă a cuvintelor. [< fr. dysarthrie, cf. gr. dys – greu, arthron – articulație]. (Sursa: DN )
DISARTRÍE s. f. tulburare de limbaj constând din articularea defectuoasă a cuvintelor. (< fr. dysarthrie) (Sursa: MDN )
disartríe s. f. (sil. mf. dis-), art. disartría, g.-d. art. disartríei; pl. disartríi (Sursa: Ortografic )
| disartrie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | disartrie | disartria |
| plural | disartrii | disartriile |
| genitiv-dativ | singular | disartrii | disartriei |
| plural | disartrii | disartriilor |
| vocativ | singular | disartrie, disartrio |
| plural | disartriilor |
