dirése s.n. pl. (înv.) acte de cancelarie domnească emise în Țările Române. (Sursa: DAR )
dirése (acte) s. n. pl. (Sursa: Ortografic )
DIRÉGE vb. III v. drege. (Sursa: DEX '98 )
DIRÉS2, -EÁSĂ adj. v. dres2. (Sursa: DEX '98 )
| direge verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) direge | diregere | dires | diregând | singular | plural |
| direge | diregeți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | direg | (să) direg | diregeam | diresei | diresesem |
| a II-a (tu) | diregi | (să) diregi | diregeai | direseși | direseseși |
| a III-a (el, ea) | direge | (să) direagă | diregea | direse | diresese |
| plural | I (noi) | diregem | (să) diregem | diregeam | direserăm | direseserăm, diresesem* |
| a II-a (voi) | diregeți | (să) diregeți | diregeați | direserăți | direseserăți, direseseți* |
| a III-a (ei, ele) | direg | (să) direagă | diregeau | direseră | direseseră |
* Formă nerecomandată
| dires (adj.) adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dires | diresul | direasă | direasa |
| plural | direși | direșii | direse | diresele |
| genitiv-dativ | singular | dires | diresului | direse | diresei |
| plural | direși | direșilor | direse | direselor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
direse
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
