A arunca (cuiva ceva) în nas = a spune (cuiva ceva) direct, fără menajamente
A bate șaua (ca) să priceapă (sau să înțeleagă) iapa = a da să se înțeleagă ceva în mod indirect, a face aluzie la ceva
A da (sau a lăsa) în grija (cuiva) = a da (sau a lăsa) în directa supraveghere (a cuiva); a încredința
A lua (ceva) în piept = a înfrunta ceva direct, a lupta pentru a cuceri sau pentru a învinge ceva
A schimba macazul = a) a îndrepta în altă direcție cursul unor evenimente; b) a-și schimba atitudinea față de cineva sau de ceva; a-și schimba părerile, concepțiile etc. Din makas
A schimba vorba = a abate convorbirea în altă direcție
A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor
A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe
A tăia (sau a da, a trage) în carne vie = a) a tăia (sau a da, a trage) în plin, direct (în cineva); b) a încerca să curme un rău prin măsuri foarte drastice
A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul
A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fără înconjur, direct, fără menajamente
A-și strâmba gâtul sau a i se strâmba cuiva gâtul = a ține capul sau gâtul într-o poziție forțată, sucită, pentru a putea privi într-o anumită direcție
A-și îndrepta cărările (într-o direcție) = a apuca într-o direcție
A-și învârti ochii = a mișca ochii în toate direcțiile pentru a privi (înjur)
Care încotro (poate) = care pe unde poate, în toate direcțiile
Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect
De-a dreptul = fără a se abate din drum, fără înconjur; în mod direct, nemijlocit; chiar
Din tată în fiu = transmis de-a lungul generațiilor, prin descendență directă, din generație în generație
Fără ocoliș (sau ocolișuri) = direct, pe față
Ori încotro = indiferent în ce direcție, oriunde
Pe căi ocolite = prin mijloace indirecte, nerecomandabile, prin subterfugii
Pe de lături = alături, pe lângă; pe ocolite, indirect
Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect
Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească
Pe lângă = a) (introduce un complement indirect) la (cineva); b) (introduce un complement circumstanțial de loc) prin preajma...
Pe ocolite = pe departe, indirect
Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului
Pe viu = în mod direct, nemijlocit
Sărut mâna (sau mâinile), formulă de salut adresată femeilor, preoților, persoanelor mai în vârstă etc. Cu mâna lui (sau a mea, ta etc.) sau cu mâinile lor (ori noastre, voastre etc.) = direct, personal, fără intervenția nimănui
Voltă în vânt = manevră pentru schimbarea direcției împotriva vântului
Vorbire directă sau stil direct = procedeu sintactic și stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva
Vot direct = vot exprimat prin participarea la urnă a fiecărui cetățean
În (cele) patru zări (sau colțuri, vânturi etc.) = în toate direcțiile; pretutindeni
În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval
În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie
În lung și în lat (sau larg) = în toate direcțiile, peste tot, pretutindeni
În lungiș și în curmeziș = în toate direcțiile, pretutindeni
Încotro vede cu ochii sau unde îl duc ochii = indiferent unde, în orice direcție, fără țintă, aiurea
Într-acolo = spre acel loc, spre direcția aceea
Întrebare directă = întrebare care se realizează printr-o propoziție principală sau independentă
în lățiș și în curmeziș = în lung și în lat, în toate direcțiile; pretutindeni
în răspăr = a) împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor; b) împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare; c) potrivnic, ostil; echivoc
DIRÉCT, -Ă,direcți, -te, adj., s. f., adv. 1. Adj. Care duce la țintă, de-a dreptul, fără ocol; drept. ◊ În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie. 2. S. f. Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. Adv. De-a dreptul, fără ocol. 4. Adj. Care se face, are loc fără intermediar sau fără ascunzișuri, fățiș; nemijlocit. ◊ Vot direct = vot exprimat prin participarea la urnă a fiecărui cetățean. Impozit direct = impozit asupra venitului sau proprietății, perceput pe baza unor roluri nominale. Complement direct = complement care determină un verb tranzitiv. Vorbire directă sau stil direct = procedeu sintactic și stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva. 5. Adv. Fără intermediar, în mod nemijlocit; fără ascunzișuri, fățiș. ◊ Expr. A fi (sau a face) direct răspunzător (de ceva) = a răspunde (sau a face să răspundă) personal și integral (de faptele sale). 6. Adv. (În sintagma) Mărimi direct proporționale = mărimi al căror raport este de asemenea natură încât creșterea sau scăderea uneia de un număr de ori provoacă creșterea sau scăderea celeilalte de același număr de ori. – Din fr. direct, lat. directus. (Sursa: DEX '98 )
DIRÉCT, -Ăadj.1. Care duce la țintă, drept, fără ocoluri. 2. Imediat, nemijlocit, lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb, indicând asupra cui trece acțiunea verbului respectiv. ♦ (Despre construcții lexicale) În care cuvintele sunt așezate în ordinea lor normală sau logică. ♦ (Despre stil) Care relatează cuvintele așa cum au fost spuse. ◊ Întrebare directă = întrebare care se realizează printr-o propoziție principală sau independentă. // adv. Fără înconjur, de-a dreptul, drept. [Cf. lat. directus, fr. direct]. (Sursa: DN )
DIRÉCT, -Ă I. adj. 1. care duce de-a dreptul la țintă, drept, fără ocoluri. ♦ în linie ~ă = din tată în fiu. 2. imediat, nemijlocit, fără intermediar. ♦ vorbire ~ă sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidelă a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvânt de declarație; complement ~ = complement care exprimă obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acțiunea unui verb tranzitiv; propoziție completivă ~ă (și s. f.) = propoziție cu funcție de complement direct pe lângă un verb tranzitiv din regentă. II. adj., adv. (care are loc) fără ascunzișuri, fățiș, drept. III. adv. 1. fără înconjur, de-a dreptul. 2. (mat.; despre mărimi variabile) ~ proporționale = care depind una de alta, astfel încât creșterea (sau descreșterea) uneia de un număr de ori provoacă creșterea (respectiv descreșterea) celeilalte de același număr de ori. IV. s. n. (radio, tv.) în ~ = transmis pe viu, în momentul producerii evenimentului. V. s. f. (box) lovitură aplicată prin întinderea mâinii înainte. (< fr. direct, lat. directus) (Sursa: MDN )
DIRÉCT adj., adv. 1. adj. drept, neocolit. (Un drum ~ îl duce în sat.)2. adv. ață, drept, neocolit, sfoară, (pop.) oblu. (Merge ~ la el acasă.)3. adj. nemijlocit, (rar) nemediat. (Comunicație, legătură ~.)4. adv. v. pieptiș.5. adv., adj. v. personal. 6. adj. v. fățiș. 7. adv. v. fățiș. 8. adj. v. nemijlocit. (Sursa: Sinonime )
diréct (diréctă), adj. – Drept, fără ocol. Lat. directus (sec. XIX). – Der. direcți(un)e, s. f., din fr. direction; director, s. m., din fr. directeur; directoare, s. f.; directorat, s. n. (regim al unuia sau mai multor directori); directorial, adj.; indirect, adj.; directoriu, s. n.; dirija, vb. din fr. diriger; dirigent, adj.; diriginte, s. m. (profesor însărcinat cu supravegherea unei clase); dirijabil, s. n.; dirijor, s. m. (Sursa: DER )
diréct adj. m., pl. dirécți; f. sg. diréctă, pl. dirécte (Sursa: Ortografic )
DIRÉCT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care duce la țintă fără cotituri sau ocoluri; drept. Linie ~tă. 2) fig. Care se exprimă sau spune adevărul deschis, fără ascunzișuri. 3) Care asigură o legătură nemijlocită. Comunicație ~tă. 4) Care se face sau are loc fără trepte intermediare. Vot ~. Adresare ~tă. 5): Complement ~ parte secundară a propoziției, care determină un verb tranzitiv și indică obiectul asupra căruia trece acțiunea. 6): Vorbire ~tă reproducere întocmai a formei și a conținutului vorbirii cuiva. /<fr. direct, lat. directus (Sursa: NODEX )
DIRÉCT2adv. 1) Fără înconjur; de-a dreptul. 2) În mod nemijlocit. ◊ A fi ~ răspunzător a răspunde personal de anumite fapte. /<fr. direct, lat. directus (Sursa: NODEX )
DIRÉCTĂ ~ef. (în box) Lovitură aplicată adversarului prin întinderea mâinii drept înainte. /<fr. direct, lat. directus (Sursa: NODEX )
DIRÉCTĂs.f. Lovitură la box aplicată prin întinderea mâinii înainte. [Cf. fr. direct]. (Sursa: DN )
