Dex.Ro Mobile
DIPTÉR, diptere, s. n. 1. (La pl.) Ordin de insecte cu o singură pereche de aripi și cu aparatul bucal adaptat pentru supt sau pentru înțepat și supt; (și la sg.) insectă din acest ordin. ♦ (Adjectival; despre insecte) Cu două aripi. 2. Edificiu antic înconjurat cu două șiruri de coloane. ◊ (Adjectival) Templu dipter. [Var.: diptéră s. f.] – Din fr. diptère. (Sursa: DEX '98 )

DIPTÉR s.n. 1. Insectă cu două aripi și cu aparatul bucal adaptat pentru supt; (la pl.) ordin care cuprinde aceste insecte. 2. Templu antic înconjurat cu două șiruri de coloane, care pornesc ca două aripi la dreapta și la stânga lui. [< fr. diptère, cf. gr. dis – doi, pteron – aripă]. (Sursa: DN )

DIPTÉR, -Ă I. adj. 1. (despre edificii antice) cu portic înconjurat de două șiruri de coloane. 2. (despre insecte) cu două aripi și cu aparatul bucal adaptat pentru supt. II. s. n. pl. ordin de insecte, muștele și țânțarii, cu o singură pereche de aripi membranoase și o pereche de balansiere, servind pentru echilibru în timpul zborului. (< fr. diptère/s/, lat. diptera) (Sursa: MDN )

diptér s. n. (sil. mf. -pter), pl. diptére (Sursa: Ortografic )

DIPTÉR ~e n. 1) la pl. Ordin de insecte cu o singură pereche de aripi (reprezentanți: țânțarii, muștele etc.). 2). Insectă din acest ordin. /<fr. diptère (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
dipter   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dipter dipterul
plural diptere dipterele
genitiv-dativ singular dipter dipterului
plural diptere dipterelor
vocativ singular
plural