Dex.Ro Mobile
DIPLOMÁTICĂ f. Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul diplomelor și documentelor oficiale vechi, cu originea, conținutul și autenticitatea lor. /<fr. diplomatique, lat. diplomaticus (Sursa: NODEX )

DIPLOMÁTICĂ1 s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, cărți și altor documente oficiale. [Gen. -cii. / < fr. diplomatique]. (Sursa: DN )

DIPLOMÁTICĂ2 s.f. (Rar) Diplomație. [Gen. -cii. / < germ. Diplomatik]. (Sursa: DN )

diplomátică s. f. (sil. -plo-), g.-d. art. diplomáticii (Sursa: Ortografic )

DIPLOMÁTIC1, -Ă, diplomatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele și documentele oficiale vechi și le stabilește autenticitatea. 2. Adj. (Rar) Care aparține diplomelor și documentelor oficiale vechi, privitor la aceste diplome și documente. – Din fr. diplomatique, lat. diplomaticus. (Sursa: DEX '98 )

DIPLOMÁTIC2, -Ă, diplomatici, -ce, adj. Referitor la diplomație sau la diplomați2, care aparține diplomației sau diplomaților2. ♦ Care arată, trădează abilitate, subtilitate, șiretenie; diplomat2. – Din fr. diplomatique. (Sursa: DEX '98 )

DIPLOMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de diplomație; propriu diplomației. Corp ~. 2) fig. Care vădește mult tact și iscusință în relațiile cu oamenii; cu tact și iscusință față de oameni. Răspuns ~. /<fr. diplomatique (Sursa: NODEX )

DIPLOMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la diplomație, de diplomat. ◊ Corp diplomatic = totalitatea ambasadorilor, miniștrilor și reprezentanților străini care se află în capitala unui stat. 2. Abil, calculat. [Cf. fr. diplomatique, it. diplomatico]. (Sursa: DN )

DIPLOMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la diplomație, de diplomat. ♦ corp ~ = totalitatea ambasadorilor, miniștrilor și reprezentanților străini care se află în capitala unui stat. 2. abil, calculat. II. s. f. 1. disciplină a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, a cărților și a altor documente oficiale. 2. diplomație (1). (< fr. diplomatique, lat. diplomaticus, /II, 2/ germ. Diplomatik) (Sursa: MDN )

DIPLOMÁTIC adj. (înv.) politic. (O acțiune ~.) (Sursa: Sinonime )

diplomátic (referitor la diplome, la diplomație) adj. m. (sil. -plo-), pl. diplomátici; f. sg. diplomátică, pl. diplomátice (Sursa: Ortografic )

ACADEMIA DIPLOMATICĂ INTERNAȚIONALĂ, organizație internațională neguvernamentală, cu sediul la Paris, creată în 1926, în scopul efectuării de studii asupra principalelor probleme politice cu care este confruntată omenirea. Printre președinții Academiei s-a numărat și N. Titulescu. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
diplomatic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diplomatic diplomaticul diplomatică diplomatica
plural diplomatici diplomaticii diplomatice diplomaticele
genitiv-dativ singular diplomatic diplomaticului diplomatice diplomaticei
plural diplomatici diplomaticilor diplomatice diplomaticelor
vocativ singular
plural

diplomatică   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diplomatică diplomatica
plural
genitiv-dativ singular diplomatici diplomaticii
plural
vocativ singular diplomatică, diplomatico
plural