DIPLEGÍE, diplegii, s. f. Paralizie bilaterală. – Din fr. diplégie. (Sursa: DEX '98 )
DIPLEGÍE f. Paralizie bilaterală a corpului. /<fr. diplégie (Sursa: NODEX )
DIPLEGÍE s.f. Paralizie bilaterală a corpului. [Gen. -iei. / < fr. diplégie, cf. gr. dis – de două ori, plegein – a lovi]. (Sursa: DN )
DIPLEGÍE s. n. paralizie bilaterală, în general de origine cerebrală. (< fr. diplégie) (Sursa: MDN )
DIPLEGÍE s. (MED.) hemiplegie dublă. (Sursa: Sinonime )
diplegíe s. f. (sil. -ple-), art. diplegía, g.-d. art. diplegíei; pl. diplegíi, art. diplegíile (Sursa: Ortografic )
| diplegie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | diplegie | diplegia |
| plural | diplegii | diplegiile |
| genitiv-dativ | singular | diplegii | diplegiei |
| plural | diplegii | diplegiilor |
| vocativ | singular | diplegie, diplegio |
| plural | diplegiilor |
