DINTÂI adj. invar. (De obicei precedat de „cel”) 1. Primul dintr-o serie de lucruri, ființe, fenomene de același fel. ♦ (Adverbial) În primul moment, (mai) întâi. 2. Primul ca importanță, ca valoare, ca rang etc. dintre mai mulți. [Var.: (reg.) dentăi adj. invar.] – De + întâi. (Sursa: DEX '98 )
DINTÂI adj. invar. v. prim. (Sursa: Sinonime )
dintâi num. invar. (Sursa: Ortografic )
DINTÂI1adj. invar. 1) Care este primul (dintr-o serie de lucruri, de ființe etc. de același fel). 2) Care este primul (ca valoa-re, ca importanță etc.). /de + întâi (Sursa: NODEX )
DINTÂI2adv. În primul moment; la început de toate; mai întâi. /de + întâi (Sursa: NODEX )