DINÉU, dineuri, s. n. Masă de seară (în special de gală). [Pl. și: dinée] – Din fr. dîner. (Sursa: DEX '98 )
DINÉU s.n. Masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara. [< fr. diner]. (Sursa: DN )
DINÉU s. n. masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara. (< fr. dîner) (Sursa: MDN )
dinéu (-úri), s. n. – Cină, masă de seară. Fr. diner. (Sursa: DER )
dinéu s. n., art. dinéul; pl. dinéuri (Sursa: Ortografic )
DINÉU ~ri n. 1) Masă de seară; cină. 2) Masă de gală oferită seara. [Sil. di-neu] /<fr. diner (Sursa: NODEX )
| dineu (pl. -ee) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dineu | dineul |
| plural | dinee | dineele |
| genitiv-dativ | singular | dineu | dineului |
| plural | dinee | dineelor |
| vocativ | singular | dineule |
| plural | dineelor |
| dineu (pl. -ri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dineu | dineul |
| plural | dineuri | dineurile |
| genitiv-dativ | singular | dineu | dineului |
| plural | dineuri | dineurilor |
| vocativ | singular | dineule |
| plural | dineurilor |
