DILIGÉNT, -Ă, diligenți, -te, adj. (Livr.) Harnic, sârguincios, zelos. – Din lat. diligens, -ntis, fr. diligent. (Sursa: DEX '98 )
DILIGÉNT, -Ă adj. Sârguitor, silitor. [< lat. diligens, cf. fr. diligent]. (Sursa: DN )
DILIGÉNT, -Ă adj. sârguitor, silitor. (< lat. diligens, fr. diligent) (Sursa: MDN )
DILIGÉNT adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos. (Sursa: Sinonime )
diligént adj. m., pl. diligénți; f. sg. diligéntă, pl. diligénte (Sursa: Ortografic )
| diligent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | diligent | diligentul | diligentă | diligenta |
| plural | diligenți | diligenții | diligente | diligentele |
| genitiv-dativ | singular | diligent | diligentului | diligente | diligentei |
| plural | diligenți | diligenților | diligente | diligentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
