DILIGÉNȚĂ1,diligențe, s. f. Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe mai lungi; poștalion. – Din fr. diligence. (Sursa: DEX '98 )
DILIGÉNȚĂ2,diligențe, s. f. (Livr.) Sârguință, osteneală; zel. promptitudine. – Din lat. diligentia, fr. diligence. (Sursa: DEX '98 )
DILIGÉNȚĂ2s.f. (În trecut) Trăsură mare cu cai, folosită la transportul în comun al călătorilor, care mergea mai repede decât trăsurile obișnuite. [< fr. diligence]. (Sursa: DN )
DILIGÉNȚĂ1s. f. silință, sârguință, zel. (< lat. diligentia, fr. diligence) (Sursa: MDN )
DILIGÉNȚĂ2s. f. trăsură mare cu cai, folosită în trecut, la transportul regulat de poștă și călători pe distanțe lungi; poștalion. (< fr. diligence) (Sursa: MDN )
DILIGÉNȚĂ s. poștalion, poștă, (înv.) menzil, olac. (~ transporta călători și corespondență.) (Sursa: Sinonime )
DILIGÉNȚĂ s. v. hărnicie, râvnă, silință, sârguință, strădanie, străduință, vrednicie, zel. (Sursa: Sinonime )
diligénță (trăsură mare, sârguință) s. f., g.-d. art. diligénței; pl. diligénțe (Sursa: Ortografic )
DILIGÉNȚĂ ~ef. înv. Trăsură mare, cu multe locuri, care servea ca mijloc de transport pentru pasageri și poștă la distanțe mari; poștalion. /<fr. diligence (Sursa: NODEX )