DILEMÁTIC, -Ă, dilematici, -ce, adj. (Rar) Cu caracter de dilemă; care prezintă o dilemă. – Din fr. dilémmatique. (Sursa: DEX '98 )
DILEMÁTIC, -Ă Care este de natura unei dileme. [< fr. dilemmatique]. (Sursa: DN )
DILEMÁTIC, -Ă adj. de natura unei dileme; care prezintă o dilemă. (< fr. dilemmatique) (Sursa: MDN )
dilemátic adj. m., pl. dilemátici; f. sg. dilemátică, pl. dilemátice (Sursa: Ortografic )
DILEMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de dilemă; propriu dilemei. /Din dilemă (Sursa: NODEX )
| dilematic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dilematic | dilematicul | dilematică | dilematica |
| plural | dilematici | dilematicii | dilematice | dilematicele |
| genitiv-dativ | singular | dilematic | dilematicului | dilematice | dilematicei |
| plural | dilematici | dilematicilor | dilematice | dilematicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
