DILAPIDÁRE s.f. v. delapidare. (Sursa: DN )
DILAPIDÁ vb. I. v. delapida. (Sursa: DN )
| dilapida verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) dilapida | dilapidare | dilapidat | dilapidând | singular | plural |
| dilapidează | dilapidați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | dilapidez | (să) dilapidez | dilapidam | dilapidai | dilapidasem |
| a II-a (tu) | dilapidezi | (să) dilapidezi | dilapidai | dilapidași | dilapidaseși |
| a III-a (el, ea) | dilapidează | (să) dilapideze | dilapida | dilapidă | dilapidase |
| plural | I (noi) | dilapidăm | (să) dilapidăm | dilapidam | dilapidarăm | dilapidaserăm, dilapidasem* |
| a II-a (voi) | dilapidați | (să) dilapidați | dilapidați | dilapidarăți | dilapidaserăți, dilapidaseți* |
| a III-a (ei, ele) | dilapidează | (să) dilapideze | dilapidau | dilapidară | dilapidaseră |
* Formă nerecomandată
| dilapidare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dilapidare | dilapidarea |
| plural | dilapidări | dilapidările |
| genitiv-dativ | singular | dilapidări | dilapidării |
| plural | dilapidări | dilapidărilor |
| vocativ | singular | dilapidare, dilapidareo |
| plural | dilapidărilor |
