DILACERÁRE s.f. Acțiunea de a dilacera; dilacerație. [< dilacera]. (Sursa: DN )
dilaceráre s. f., g.-d. art. dilacerării (Sursa: Ortografic )
DILACERÁ vb. I. tr. A sfâșia în bucăți, a fărâmița. ♦ (Med.) A smulge cu violență (un țesut). [< fr. dilacérer, cf. lat. dilacerare]. (Sursa: DN )
DILACERÁ vb. tr. 1. a sfâșia în bucăți, a fărâmița. 2. (med.) a smulge cu violență (un țesut). (< fr. dilacérer, lat. dilacerare) (Sursa: MDN )
dilacerá vb., ind. prez. 3 sg. dilacereáză (Sursa: Ortografic )
| dilacera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) dilacera | dilacerare | dilacerat | dilacerând | singular | plural |
| dilacerează | dilacerați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | dilacerez | (să) dilacerez | dilaceram | dilacerai | dilacerasem |
| a II-a (tu) | dilacerezi | (să) dilacerezi | dilacerai | dilacerași | dilaceraseși |
| a III-a (el, ea) | dilacerează | (să) dilacereze | dilacera | dilaceră | dilacerase |
| plural | I (noi) | dilacerăm | (să) dilacerăm | dilaceram | dilacerarăm | dilaceraserăm, dilacerasem* |
| a II-a (voi) | dilacerați | (să) dilacerați | dilacerați | dilacerarăți | dilaceraserăți, dilaceraseți* |
| a III-a (ei, ele) | dilacerează | (să) dilacereze | dilacerau | dilacerară | dilaceraseră |
* Formă nerecomandată
| dilacerare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dilacerare | dilacerarea |
| plural | dilacerări | dilacerările |
| genitiv-dativ | singular | dilacerări | dilacerării |
| plural | dilacerări | dilacerărilor |
| vocativ | singular | dilacerare, dilacerareo |
| plural | dilacerărilor |
