DIHOTÓMIC, -Ă, dihotomici, -ce, adj. Care se bifurcă, se împarte în două sau din două în două. [Var.: dicotómic, -ă adj.] – Din fr. dichotomique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DIHOTÓMIC, -Ă adj. Care prezintă dihotomie; dihotom. ◊ (Log.) Diviziune dihotomică = diviziune prin care o noțiune este împărțită în două noțiuni contradictorii. [Var. dicotomic, – ă adj. / < fr. dichotomique, cf. gr. dicha – în două, tome – secțiune]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DIHOTÓMIC, -Ă adj. care prezintă dihotomie. (< fr. dichotomique) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

dihotómic adj. m., pl. dihotómici; f. sg. dihotómică, pl. dihotómice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DIHOTÓMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de dihotomie; propriu dihotomiei. /<fr. dichotomique (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard