DIGNITÁTE s.f. (Rar) Demnitate. [Cf. fr. dignité, lat. dignitas]. (Sursa: DN )
DIGNITÁTE s. f. demnitate. (< fr. dignité, lat. dignitas) (Sursa: MDN )
DIGNITÁTE s. f. (Înv.) Demnitate. – Lat. lit. dignitas, -atis. (Sursa: DLRM )
| dignitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dignitate | dignitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | dignități | dignității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | dignitate, dignitateo |
| plural | — |
