DIFUZÁ,difuzez, vb. I. 1. Tranz. A răspândi, a propaga o știre, o idee etc. (prin viu grai, prin presă, prin radio etc.). ♦ A distribui, a pune în vânzare o carte, o publicație etc. 2. Tranz. A propaga, a răspândi, a împrăștia în toate direcțiile sunete, lumină, căldură etc. ♦ Refl. Razele luminoase se difuzează când trec printr-un corp translucid.3. Intranz. (Despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp cu care se află în contact. – Din fr. diffuser. (Sursa: DEX '98 )
DIFUZÁvb. I.1.tr. A răspândi, a împrăștia, a propaga în diferite direcții mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică. 2.tr. A vinde, a pune în vânzare (o publicație). 3.intr. (Cu privire la molecule, particule) A se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp). [< fr. diffuser]. (Sursa: DN )
DIFUZÁvb. I. tr. 1. a răspândi, a propaga în diferite direcții, mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică. 2. a pune în vânzare (o publicație). II. intr. (cu privire la molecule, particule) a se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp). (< fr. diffuser) (Sursa: MDN )
DIFUZÁ vb. 1. v. răspândi. 2. a populariza, a propaga, a propovădui, a răspândi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.)3. a (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) revărsa. (Lumina se ~ în toate ungherele.) (Sursa: Sinonime )
difuzá vb., ind. prez. 1 sg. difuzéz, 3 sg. și pl. difuzeáză (Sursa: Ortografic )
DIFÚZ, -Ă,difuzi, -e, adj. Răspândit în toate părțile sau în diverse părți; împrăștiat, risipit. ♦ Care este neclar, lipsit de organizare. Stil difuz. – Din fr. diffus, lat. diffusus. (Sursa: DEX '98 )
A DIFUZÁ ~éztranz. 1) A face să se difuzeze; a propaga; a răspândi; a transmite. 2) (idei, știri) A aduce la cunoștința publicului larg; a transmite; a comunica; a emite; a anunța. 3) (cărți, publicații etc.) A pune în vânzare; a vinde. /<fr. diffuser (Sursa: NODEX )
A SE DIFUZÁ se ~eázăintranz. 1) (despre lumină, căldură, sunete etc.) A deveni difuz; a cuprinde spații tot mai mari; a se împrăștia în toate părțile; a se răspândi; a se propaga; a se degaja. 2) (despre moleculele unui corp) A pătrunde în masa altui corp. /<fr. diffuser (Sursa: NODEX )
DIFÚZ ~ă (~i, ~e) 1) Care este răspândit în toate direcțiile; împrăștiat; risipit. Lumină ~ă. Durere ~ă. 2) fig. (despre persoane și manifestările lor) Care are gândirea incoerentă. Scriitor ~. /<fr. diffus, lat. diffusus (Sursa: NODEX )
DIFÚZ, -Ăadj. Răspândit în mai multe părți, împrăștiat. [Cf. fr. diffus, it. diffuso, lat. diffusus]. (Sursa: DN )
DIFÚZ, -Ăadj. răspândit în mai multe părți, împrăștiat. ◊ lipsit de un contur clar, de o organizare riguroasă. 2. (fon.; despre sunete) caracterizat acustic printr-o concentrație redusă de energie în regiunea centrală a spectrului. (< fr. diffus, lat. diffusus) (Sursa: MDN )
