DIFTÓNG, diftongi, s. m. Pronunțare în aceeași silabă a unei vocale cu o semivocală; grup de două sunete format dintr-o vocală și o semivocală care se pronunță în aceeași silabă. – Din fr. diphtongue, lat. diphtongus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DIFTÓNG s.m. Emisiune a două timbre vocalice în cadrul unei singure silabe. ♦ Semn tipografic conținând două vocale sau o vocală și o semivocală. [Cf. fr. diphtongue, lat. diphtongus, gr. diphtongos < di – din două, phtongos – vocală]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DIFTÓNG s. m. emisiune vocalică din două sunete diferite (semivocală și vocală) pronunțate în aceeași silabă. (< fr. diphtongue, lat. diphtongus, gr. diphtongos) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

diftóng s. m. (sil. mf. -ftong), pl. diftóngi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DIFTÓNG ~gi m. Grup de două sunete (vocală și semivocală) care se pronunță în aceeași silabă. /<fr. diphtongue, lat. diphtongus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard