DIFERÍT, -Ă,diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit. 2. (La pl.; precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de...; variați, diverși, feluriți. – V. diferi. (Sursa: DEX '98 )
DIFERÍT, -Ăadj.1. Deosebit, neasemănător, altfel. 2. (La pl.) Fel de fel de..., tot felul de... [Cf. fr. différent]. (Sursa: DN )
DIFERÍT, -Ăadj. 1. deosebit, altfel. 2. (pl.) fel de fel de..., tot felul de... (< fr. différent) (Sursa: MDN )
DIFERÍT adj. 1. v. distinct. 2. v. separat. 3. deosebit. (Au trăit în vremuri ~.)4. v. divergent. 5. v. variat. 6. v. amestecat. 7. v. divers. (Sursa: Sinonime )
DIFERÍ,difér, vb. IV. Intranz. A fi deosebit (de altcineva sau de altceva); a se deosebi. – Din fr. différer, lat. differre. (Sursa: DEX '98 )
A DIFERÍ diférăintranz. A se impune prin trăsături distincte; a se manifesta în mod deosebit; a se remarca; a se reliefa; a se diferenția; a se deosebi. /<fr. différer, lat. differre (Sursa: NODEX )
DIFERÍT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre un întreg) Care constă din elemente eterogene; divers; felurit. 2) (despre elemente) Care sunt de natură eterogenă. /v. a diferi (Sursa: NODEX )
DIFERÍT2adv. În alt mod; altfel. /v. a diferi (Sursa: NODEX )
DIFERÍvb. IV. intr. A se deosebi. [P.i. 3 -ră. / < fr. différer, it. differire, cf. lat. differre]. (Sursa: DN )
DIFERÍvb. intr. a se deosebi. (< fr. différer, lat. differre) (Sursa: MDN )
DIFERÍ vb. a se deosebi, a se diferenția, a varia, (înv.) a (se) feluri. (Obiceiurile ~ de la un popor la altul.) (Sursa: Sinonime )
A diferi ≠ a (se) asemăna (Sursa: Antonime )
diferí (a se deosebi) vb., ind. prez. 1 sg. difér, 3 sg. și pl. diféră, imperf. 3 sg. difereá; conj. prez. 3 sg. și pl. difére (Sursa: Ortografic )
