Dex.Ro Mobile
DIERÉZĂ, diereze, s. f. Disocierea în pronunțare a unui diftong în elementele lui componente. [Pr.: di-e-] – Din fr. diérèse, lat. diaeresis. (Sursa: DEX '98 )

DIERÉZĂ s.f. 1. Împărțirea unui diftong în cele două elemente vocalice componente. 2. Separare chirurgicală a țesuturilor. [Pron. di-e-. / < fr. diérèse, cf. gr. diairesis – separație]. (Sursa: DN )

DIERÉZĂ s. f. 1. disociere a unui diftong în elementele sale componente. 2. (în prozodia antică) despărțire a două picioare metrice într-un vers. 3. separare chirurgicală a țesuturilor. 4. (biol.) diviziune și multiplicare celulară. (< fr. diérèse, gr. diairesis) (Sursa: MDN )

dieréză s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. dierézei; pl. dieréze (Sursa: Ortografic )

DIERÉZĂ ~e f. lingv. Disociere a unui diftong în elementele sale componente în timpul pronunției. [Sil. di-e-] /<fr. dierése (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
diereză   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diere diereza
plural diereze dierezele
genitiv-dativ singular diereze dierezei
plural diereze dierezelor
vocativ singular diereză, dierezo
plural dierezelor