DIEGÉZĂ s.f. (Rar) Povestire, narațiune consecutivă; expunere. [Pron. di-e-. / < germ. Diegese]. (Sursa: DN )
DIEGÉZĂ s. f. povestire, narațiune; expunere. (< germ. Diegese) (Sursa: MDN )
diegeza
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
| diegeză substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | diegeză | diegeza |
| plural | diegeze | diegezele |
| genitiv-dativ | singular | diegeze | diegezei |
| plural | diegeze | diegezelor |
| vocativ | singular | diegeză, diegezo |
| plural | diegezelor |
