DIEGÉTIC, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de diegeză; narativ. [Pron. di-e-. / cf. germ. diegetisch]. (Sursa: DN )
DIEGÉTIC, -Ă adj. cu caracter de diegeză; narativ. (< germ. diegetisch) (Sursa: MDN )
| diegetic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | diegetic | diegeticul | diegetică | diegetica |
| plural | diegetici | diegeticii | diegetice | diegeticele |
| genitiv-dativ | singular | diegetic | diegeticului | diegetice | diegeticei |
| plural | diegetici | diegeticilor | diegetice | diegeticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
