DICTÁT, dictate, s. n. Act prin care un stat impune altui stat condiții împotriva voinței acestuia. – Din germ. Diktat. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DICTÁT s.n. Faptul de a dicta; (spec.) act (internațional) prin care un stat, o autoritate etc. impune forțat altui stat anumite condiții. [Pl. -te, -turi. / < germ. Diktat]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DICTÁT s. n. act prin care unul sau mai multe state impun forțat unui alt stat anumite condiții sau hotărâri. (< germ. Diktat) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

dictát s. n., pl. dictáte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DICTÁ, dictez, vb. I. Tranz. 1. A pronunța rar și deslușit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai. 2. A impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiții; a ordona. ♦ (Despre abstracte) A îndemna, a determina stringent la o acțiune. – Din fr. dicter, lat. dictare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DICTÁ ~éz tranz. 1) (fraze, texte) A pronunța rar și deslușit pentru a fi scris. 2) A impune printr-un dictat. 3) fig. A îndemna la o acțiune. /<fr. dicter, lat. dictare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DICTÁT ~e n. Act prin care un stat sau mai multe state impun altui stat anumite condiții (politice, economice, militare etc.), forțându-l să le accepte. /v. a dicta (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DICTÁ vb. I. tr. 1. A pronunța o frază, un text etc., pentru a fi scris de cineva. 2. A impune cu forța; a ordona. ♦ (Fig.) A îndemna la o acțiune. [Cf. lat. dictare, fr. dicter]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DICTÁ vb. tr. 1. a pronunța rar, deslușit, o frază, un text etc. pentru a fi scris de cineva. 2. a impune cu forța; a ordona. ◊ (fig.) a îndemna la o acțiune. (< fr. dicter, lat. dictare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DICTÁ vb. v. impune. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

dictá vb., ind. prez. 1 sg. dictéz, 3 sg. și pl. dicteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard