Dex.Ro Mobile
DICTAFÓN, dictafoane, s. n. Magnetofon utilizat la înregistrarea automată a comunicărilor vorbite, de obicei în scopul dactilografierii lor ulterioare. – Din fr. dictaphone. (Sursa: DEX '98 )

DICTAFÓN s.n. (Tehn.) Aparat care înregistrează vorbirea pentru a se putea dactilografia ulterior textul. [Pl. -oane. / < fr. dictaphone]. (Sursa: DN )

DICTAFÓN s. n. aparat de înregistrat vorbirea spre a fi transcrisă ulterior (pentru dactilografiere). (< fr. dictaphone) (Sursa: MDN )

dictafón s. n., pl. dictafoáne (Sursa: Ortografic )

DICTAFÓN ~oáne n. Aparat pentru înregistrarea și reproducerea automată a vorbirii. /<fr. dictaphone (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
dictafon   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dictafon dictafonul
plural dictafoane dictafoanele
genitiv-dativ singular dictafon dictafonului
plural dictafoane dictafoanelor
vocativ singular
plural