DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
DIBĂCÍE s. 1. v. îndemânare. 2. v. măiestrie. 3. v. inteligență. (Sursa: Sinonime )
dibăcíe s. f., art. dibăcía, g.-d. art. dibăcíei; pl. dibăcíi, art. dibăcíile (Sursa: Ortografic )
DIBĂCÍE ~i f. Caracter dibaci; pricepere; îndemânare; iscusință; dexteritate; abilitate. [Art. dibăcia; G.-D. dibăciei; Sil. -ci-e] /dibaci + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
| dibăcie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dibăcie | dibăcia |
| plural | dibăcii | dibăciile |
| genitiv-dativ | singular | dibăcii | dibăciei |
| plural | dibăcii | dibăciilor |
| vocativ | singular | dibăcie, dibăcio |
| plural | dibăciilor |
