DIBUÍRE,dibuiri, s. f. Acțiunea de a dibui și rezultatul ei; dibuială. – V. dibui. (Sursa: DEX '98 )
DIBUÍRE s. v. bâjbâială. (Sursa: Sinonime )
DIBUÍRE s. v. tatonare. (Sursa: Sinonime )
dibuíre s. f., g.-d. art. dibuírii; pl. dibuíri (Sursa: Ortografic )
DIBUÍ,díbui, vb. IV. 1. Intranz. A merge cu nesiguranță, șovăielnic, căutând un drum. ♦ Tranz. și intranz. A căuta cu nesiguranță; a căuta pipăind prin întuneric. ◊ Expr. Pe dibuite = pipăind, căutând cu mâinile, fără sa vadă; la întâmplare, la nimereală. 2. Intranz. A nimeri. 3. Tranz. A da de urma cuiva care se ascunde; a găsi, a descoperi, a afla, a dibăci. [Prez. ind. și dibuiesc] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
A DIBUÍ ~iésc 1.intranz. 1) A merge șovăielnic, căutând un drum (prin întuneric). 2) A căuta cu stăruință. 2. tranz. 1) A căuta pipăind prin întuneric; a bâjbâi. 2) A descoperi după o căutare îndelungată; a găsi. [Sil. -bu-i] /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
DIBUÍ vb. v. afla, descoperi, găsi, intui, înțelege, sesiza, tatona. (Sursa: Sinonime )
