DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DIBĂCÍE ~i f. Caracter dibaci; pricepere; îndemânare; iscusință; dexteritate; abilitate. [Art. dibăcia; G.-D. dibăciei; Sil. -ci-e] /dibaci + suf. ~ie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DIBĂCÍE s. 1. v. îndemânare. 2. v. măiestrie. 3. v. inteligență. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

dibăcíe s. f., art. dibăcía, g.-d. art. dibăcíei; pl. dibăcíi, art. dibăcíile (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard