DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre o metodă de studiu, un punct de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DIACRÓNIC, -Ă adj. (op. sincronic) În evoluție, evolutiv, istoric. [< fr. diachronique, cf. gr. dia – prin, peste, chronos – timp]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DIACRÓNIC, -Ă adj. evolutiv, istoric. (< fr. diachronique) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

DIACRÓNIC adj. v. cronologic. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Diacronic ≠ sincronic (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

diacrónic adj. m. (sil. di-a-cro-), pl. diacrónici; f. sg. diacrónică, pl. diacrónice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DIACRÓNIC ~că (~ci, ~ce) (despre metode de cercetare sau concepții științifice) Care ține de diacronie; propriu diacroniei. Studiu ~. [Sil. di-a-] /<fr. diachronique (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard