DEȘURUBÁRE,deșurubări, s. f. Acțiunea de a deșuruba. – V. deșuruba. (Sursa: DEX '98 )
deșurubáre s. f., g.-d. art. deșurubării; pl. deșurubări (Sursa: Ortografic )
DEȘURUBÁ,deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Des1- + [în]șuruba. (Sursa: DEX '98 )
A DEȘURUBÁ ~éztranz. 1) (șuruburi) A scoate prin învârtire din locul de înșurubare. 2) (obiecte înșurubate) A desprinde din șuruburi. /des- + a [în]șuruba (Sursa: NODEX )
A deșuruba ≠ a înșuruba (Sursa: Antonime )
deșurubá vb., ind. prez. 1 sg. deșurubéz, 3 sg. și pl. deșurubeáză (Sursa: Ortografic )
