DEZRĂDĂCINÁRE,dezrădăcinări, s. f. Acțiunea de a dezrădăcina. – V. dezrădăcina. (Sursa: DEX '98 )
DEZRĂDĂCINÁRE s. (livr.) eradicare. (~ unui copac.) (Sursa: Sinonime )
dezrădăcináre s. f., g.-d. art. dezrădăcinării; pl. dezrădăcinări (Sursa: Ortografic )
DEZRĂDĂCINÁ,dezrădăcinez, vb. I. Tranz. 1. A scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot. 2. Fig. A face să dispară cu desăvârșire o idee, o deprindere (rea); a stârpi. – Dez- + rădăcină. (Sursa: DEX '98 )
A DEZRĂDĂCINÁ ~éztranz. 1) (copaci, plante) A scoate din pământ cu rădăcină cu tot. 2) fig. (idei, deprinderi etc.) A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi; a extirpa; a extermina. /dez- + rădăcină (Sursa: NODEX )
DEZRĂDĂCINÁ vb. (livr.) a eradica. (A ~ un arbore.) (Sursa: Sinonime )
A dezrădăcina ≠ a înrădăcina (Sursa: Antonime )
dezrădăciná vb., ind. prez. 1 sg. dezrădăcinéz, 3 sg. și pl. dezrădăcineáză (Sursa: Ortografic )
