A cădea ca din pod = a rămâne surprins, uimit, dezorientat, buimac
A sta (sau a rămâne, a se uita) ca vițelul la poarta nouă = a sta (sau a rămâne, a se uita) uimit, nedumerit, dezorientat (în fața unei situații noi și neașteptate, căreia nu-i poți face față)
Ca un roi fără matcă = dezorientat, zăpăcit, bezmetic
DEZORIENTÁT, -Ă,dezorientați, -re, adj. Care nu se poate orienta în spațiu, care nu știe exact unde se găsește, pe unde trebuie să apuce. ♦ Fig. Care nu știe ce atitudine să ia în față unei situații; descumpănit. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta. Cf. fr. désorienté. (Sursa: DEX '98 )
DEZORIENTÁT, -Ăadj. Care nu se poate orienta, care nu știe unde se află sau încotro să se îndrepte. ♦ (Fig.) Care nu știe ce hotărâre să ia într-o anumită situație; descumpănit, deconcertat; zăpăcit. [Pron. -ri-en-. / < dezorienta]. (Sursa: DN )
DEZORIENTÁT, -Ăadj. 1. care nu se poate orienta, nu știe unde se află sau încotro să se îndrepte. 2. (fig.) care nu știe ce hotărâre să ia într-o anumită situație; descumpănit, deconcertat. (< dezorienta) (Sursa: MDN )
DEZORIENTÁT adj. 1. derutat, descumpănit, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) bulversat, debusolat, deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (A rămas ~.)2. v. zăpăcit. (Sursa: Sinonime )
DEZORIENTÁ,dezorientez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să piardă sau a-și pierde simțul orientării, drumul pe care urma să meargă etc. ♦ Fig. A face pe cineva să piardă sau a-și pierde cumpătul, siguranța de sine, judecata rece și clară; a (se) zăpăci. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. désorienter. (Sursa: DEX '98 )
A DEZORIENTÁ ~éztranz. A face să se dezorienteze. [Sil. -ri-en-] /dez- + a orienta (Sursa: NODEX )
A SE DEZORIENTÁ mă ~ézintranz. 1) A pierde simțul orientării; a se debusola. 2) fig. A pierde siguranța în modul de a acționa sau de a cugeta. [Sil. -ri-en-] /dez- + a orienta (Sursa: NODEX )
DEZORIENTÁvb. I. tr.1. A încurca (pe cineva), a-l face să-și piardă orientarea, siguranța locului unde se află. 2. (Fig.) A zăpăci, a ului, a deconcerta. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. désorienter]. (Sursa: DN )
DEZORIENTÁvb. tr., refl. 1. a face să-și piardă sau a-și pierde simțul orientării, a nu recunoaște locul unde se află. 2. (fig.) a (se) zăpăci, a (se) deruta. (< fr. désorienter) (Sursa: MDN )
DEZORIENTÁ vb. a deruta, a descumpăni, a încurca, a zăpăci, (livr.) a bulversa, a debusola, a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.) (Sursa: Sinonime )
A dezorienta ≠ a îndruma, a orienta (Sursa: Antonime )
dezorientá vb. (sil. -ri-en-; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezorientéz, 3 sg. și pl. dezorienteáză (Sursa: Ortografic )
