- A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se rușinează, a fi cauza dezonoarei cuiva
DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur. (Sursa: DEX '98 )
DEZONOÁRE f. Lipsă de onoare; situație umilitoare. /<fr. déshonneur (Sursa: NODEX )
DEZONOÁRE s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, necinstire, rușine. [Gen. -rei. / cf. fr. déshonneur]. (Sursa: DN )
DEZONOÁRE s. f. pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, rușine. (< fr. déshonneur) (Sursa: MDN )
DEZONOÁRE s. necinste, rușine, (pop.) ocară, (înv. și reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.) (Sursa: Sinonime )
Dezonoare ≠ onoare (Sursa: Antonime )
dezonoáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezonoárei (Sursa: Ortografic )
| dezonoare (g.-d. art. dezonoarei) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dezonoare | dezonoarea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | dezonori | dezonoarei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | dezonoare, dezonoareo |
| plural | — |
