DEZOLÁNT, -Ă, dezolanți, -te, adj. (Livr.) Care întristează, care mâhnește profund; jalnic, deprimant, dezolator. – Din fr. désolant. (Sursa: DEX '98 )
DEZOLÁNT, -Ă adj. Care întristează; jalnic; dezolator. [Cf. fr. désolant]. (Sursa: DN )
DEZOLÁNT, -Ă adj. care dezolează; jalnic; deprimant. (< fr. désolant) (Sursa: MDN )
DEZOLÁNT adj. 1. demoralizant, deprimant, descurajant, mohorât, posomorât, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.) 2. v. deprimant. (Sursa: Sinonime )
Dezolant ≠ îmbucurător (Sursa: Antonime )
dezolánt adj. m., pl. dezolánți; f. sg. dezolántă, pl. dezolánte (Sursa: Ortografic )
DEZOLÁNT ~tă (~ți, ~te) Care dezolează; în stare să dezoleze; deprimant. /<fr. désolant (Sursa: NODEX )
| dezolant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | dezolant | dezolantul | dezolantă | dezolanta |
| plural | dezolanți | dezolanții | dezolante | dezolantele |
| genitiv-dativ | singular | dezolant | dezolantului | dezolante | dezolantei |
| plural | dezolanți | dezolanților | dezolante | dezolantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
