A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera
A se da (sau a se izbi, a se bate) cu capul de pereți (sau de toți pereții) = a fi deznădăjduit; a regreta enorm o greșeală făcută
A țipa (sau a striga etc.) ca din (sau ca în) gură de șarpe = a țipa din răsputeri, deznădăjduit
A-și pune mâinile în cap sau a se lua cu mâinile de cap = a se lua cu mâinile de păr (de necaz, de ciudă sau de deznădejde); a-i fi necaz, ciudă, a fi deznădăjduit
Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; desperat, deznădăjduit
Pe viață și pe moarte = în chip deznădăjduit; cu înverșunare, din toate puterile, cu riscul vieții
DEZNĂDĂJDUÍ,deznădăjduiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); a despera. – Dez- + nădăjdui. (Sursa: DEX '98 )
A DEZNĂDĂJDUÍ ~iésc 1.intranz. A ajunge în stare de deznădejde; a-și pierde speranța; a despera. 2. tranz. A aduce în stare de deznădejde; a face să-și piardă speranța; a despera. /dez- + a nădăjdui (Sursa: NODEX )
DEZNĂDĂJDUÍ vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (A ~ să mai aștepte.) (Sursa: Sinonime )
A deznădăjdui ≠ a spera (Sursa: Antonime )
deznădăjduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deznădăjduiésc, imperf. 3 sg. deznădăjduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. deznădăjduiáscă (Sursa: Ortografic )
