DEZLĂNȚUÍRE, dezlănțuiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezlănțui și rezultatul ei. – V. dezlănțui. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEZLĂNȚUÍRE s. declanșare, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, stârnire, venire, (înv. și reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupție. (Înainte de ~ vijeliei.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Dezlănțuire ≠ ferecare, încătușare, înlănțuire (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

dezlănțuíre s. f., g.-d. art. dezlănțuírii; pl. dezlănțuíri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEZLĂNȚUÍ, dezlắnțui, vb. IV. Refl. și tranz. A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. ♦ Refl. A năvăli cu furie, a se năpusti. – Dez- + lanț + suf. -ui (după fr. déchaîner). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A DEZLĂNȚUÍ dezlănțui tranz. A face să se dezlănțuie. /dez- + lanț + suf. ~ui (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE DEZLĂNȚUÍ pers. 3 se dezlănțuie intranz. (despre acțiuni, stări, fenomene ale naturii) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a se declanșa; a izbucni; a irupe. /dez- + lanț + suf. ~ui (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEZLĂNȚUÍ vb. 1. v. stârni. 2. v. stârni. 3. v. clocoti. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A dezlănțui ≠ a fereca, a încătușa, a înlănțui (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

dezlănțuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezlănțui, 3 sg. și pl. dezlănțuie, imperf. 3 sg. dezlănțuiá (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard